Sâmbăta Mare. Tradiții și obiceiuri

Sâmbăta mare comemorează ziua în care trupul lui Iisus Hristos a fost pus în mormânt.

Seara, lumea pornește spre biserică, la slujba de Înviere. La miezul nopții, preotul cheamă să se ia lumină, spunând: „Veniți sa luați Lumină!”, iar credincioșii își aprind lumânările și transmit mai departe lumina. La plecarea spre casă, fiecare credincios duce în căminul său lumânarea aprinsă la Înviere.

Se obișnuiește să se meargă și la cimitir la căpătâiul morților familiei și să se aprindă și acolo lumânări, ca și cei trecuți dincolo să știe că a venit Învierea Domnului.

Este ultima zi de pregătire a Paștilor.

În această zi se taie mielul, iar gospodinele vopsesc ouăle, dacă nu au avut timp în Joia Mare, pregătesc drobul și friptura de miel, cozonacii și pasca.

Oasele și resturile adunate după ce se taie mielul se îngroapă la rădăcina unui măr sau păr sănătos, pentru ca toți membrii familiei să fie sănătoși întregul an.

Se deretică prin casă și se pregătesc hainele curate care se vor îmbrăca la slujba de Înviere. Se spune că de Paște femeile trebuie să poarte cel puțin o camașă nouă, iar bărbații, o pălărie nouă, scrie tvr.

Sâmbătă seara, înainte de slujba de Inviere, gospodinele pregătesc coșul cu bucate, în care se pune un ștergar nou, o lumânare albă aprinsă, ouă, cozonac, pască, o bucată de slănină, zahăr, făină, o ramură de busuioc, un mic miel din aluat copt și vin.

Coșul este dus la biserică pentru a fi sfințit de preot.

În ziua de Învinere se poartă haine noi, albe, după cele de doliu purtate în Săptămâna Patimilor.

În Sâmbăta Mare, se spune că nu este bine să dormi pentru că atunci când se deschid cerurile, Domnul poate vedea înlăuntrul ființelor, iar dorințele pe care ți le pui se vor împlini.